George Piţulescu ►

„2015” a fost codul PIN pe care l-am deţinut toţi, fără a avea, însă, şi un card, unde se putea afla o sumă impresionantă. De vise, visuri, împliniri, iubiri şi înţelegeri. A fost încă un an în care am demonstrat cât de repetenţi suntem la materia „a pune în practică ce vorbim”. Nu ştiu dacă aţi observat acest mic detaliu: vorbim foarte mult. Mult şi prost. Nu comunicăm. Dacă am comunica, am găsi rezolvarea măcar a unei probleme. A fost încă un an în care nu am putut privi soarele în „ochi”, pentru că suntem răi. De aceea nu ne putem uita la soare. Cred că de acest Crăciun nu a nins, la noi, pentru că toată zăpada se afla deja în sufletele noastre. Sufletul nostru a devenit un teren arid şi chiar în vreme de secetă şi caniculă, în această entitate, zăpada nu se topeşte. Fizica nu există, când e vorba de suflet. 2015, a fost un an care m-a făcut să-l privesc cu interes. În speranţa că anul 2016 va fi unul în care vom progresa ca fiinţe, începând cu interiorul nostru, vă urez tu

Trăim o paranoia, o isterie naţională (nu a cetăţenilor, ci a statului, a Serviciilor, a strcuturilor de combatere a terorismului). De când cu chestia de la Paris, am găsit şi noi un ungur în zi de sărbătoare naţională şi un puşti care şi-a găsit refugiul într-o religie. Evindent, a avea bombe artizanale în casă sau tot felul de arme care pot fi periculoase (nici acum nu am înţeles de ce civilii au dreptul la arme), este un lucru contrar legii şi nu este deloc un exemplu bun. Dar, ceva mă face să nu cred în descoperirile spectaculoase ale DIICOT-ului din casa tânărului. Dorinţa de a se alătura unei organizaţii teroriste a unui tânăr este un lucru pe care îl dezaprob. Însă, nu trebuie să credem tot ce spun organele de cercetare, doar pentru că sunt organe de cecetare şi nu trebuie să ne îndoim de sinceritatea şi profesionalismul acestora. Să nu uităm cine conducea instituţia în cauză şi ce s-a întâmplat cu aceasta. Trebuie luat în considerare şi faptul că poate funcţio