153 de secunde de reculegere. 3 ani de la tragedia din Colectiv

Când e câte o zi de comemorare, se blochează serverele Facebook-ului. Toată lumea îşi aminteşte, dinr-o dată, de evenimentul pe care îl comemorează. Nu e de ajuns să ne amintim de tragedia de la Colectiv. Nu schimbăm nimic prin asta, e doar o chestie de conştiinţă. Noi am căutat vinovaţi, fără să căutăm şi soluţii. Am dat vina pe Ponta, o fecioară politică azi. I-am judecat fraza lui Iohannis, cea în care a zis atunci că „a fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, o frază nefericită spusă de un om care tace şi când vorbeşte. De simbolistica şi esenţa tragediei de la Colectiv s-a uitat treptat, mai ales după venirea guvernului tehnocrat al lui Dacian Cioloş, premierul mic şi nevinovat, pregătit să vină la putere - de data asta să nu fie cu o punere în scenă a unei tragedii naţionale. Curat guvern, cu profesionişti, dar care, într-un final, adică după un an de guvernare, din ouăle pe care le cloceau, n-a ieşit niciun pui de aur. Apoi ne-am întors în timp: PSD a revenit la guvernare, cu Grindeanu, apoi cu Tudose şi, nu în ultimul rând, cu prima femeie premier, Viorica Dăncilă, fostă Rodica Nica. Nu ştiu ce va spune istoria despre noi şi timpurile noastre sub aşa evenimente şi guvernări. Nici nu vreau să mă gândesc, mă apucă jena... Uitaţi-vă la ultimii trei ani. Vreţi să se afle adevărul, vinovaţii să fie pedepsiţi, spitalele să nu îşi mai îmbolnăvească pacienţii cu „intraspitaliceşti”, vreţi ca localurile să fie spaţii sigure? Şi câte şi mai câte doriţi... Mai e foarte mult de aşteptat. Ca să mai uitaţi de astea, mai priviţi la televizor, acolo mai e câte un Breaking News, care ţine câteva ore, mai aflaţi cum era unu’ să fie omorât de patru tipi, altu’ care dă jos procurori, nişte porci, nu din zona politică, au ceva „pestă porcină africană”, unu’ mai e în mini-vacanţe cu soţia... d’astea.

65 de oameni, care au murit, şi alţi peste 150 răniţi, au fost parte a unui ritual malefic al unui nefericit concurs de împrejurări cu multe semne de întrebare şi cu „ochii larg închişi”. Morala? Niciuna. Mergem spre vale, cât mai la vale. Poate că de aceea vedem salariile şi pensiile mărite... Nu aşteptăm nimic, nu avem nicio pretenţie, nu vedem nimic în viitor (ne promisese preşedintele republicii un proiect de ţară, parcă).

3 ani de la tragedia din Colectiv, 153 de secunde de chin pentru multe suflete nevinovate. Ar trebui ca, timp de 153 de secunde pe zi, să ne propunem să schimbăm ceva, pentru noi, pentru viitor.